Octombrie 1997 – 31.1. – agenda neagra 1997- liviu2006.bloging.ro si agendaneagra.freeblogit.comSite-urile nu mai găzduiesc gratuit bloguri. August 2017- liviucretuwordpress.com nu mai îmi permite accesul la Dashboard și nu știu cum sa pot publica în blog. De la postarea 1 la 31-7. le- am importat din recuperate.blogger.ro aici.
Sebastian, Eliade, Culianu – Dan Petrescu
M- am încumetat pe la începutul verii, să formulez câteva obiecţii în revista „Timpul”, cu privire la editarea „Jurnalului lui Mihail Sebastian” în Editura Humanitas. … Din articolul publicat în Frankfurter Allgemeine Zeitung de către Joseph Croitoru reiese că, urmând linia Culianu, eu m- aş erija în apărătorul cu orice preţ al reputaţiei politice a lui Mircea Eliade puternic şifonată în ochii publicului larg de revelaţiile cuprinse în Jurnalul lui Sebastian, şi chiar că aş întârzia nepermis de mult, ca editor, publicarea corespondenţei dintre Culianu şi Eliade, care ar fi intens, aşteptată de publicul nostru cititor (şi nu numai). … iar eu, sunt categorisit, din pricina înrudirii cu familia Culianu, ca parte interesată, deci necreditabilă întru lămurirea lucrurilor. Precizez totuşi că nu aspir defel la onoarea de discipol al lui Culianu şi nici nu cred că am toate datele necesare ca să- mi fac din el in model, aşa cum s- a spus. Pe de altă parte, toată discuţia prezintă o latură foarte delicată, în măsura în care atinge problema antisemitismului- fireşte, cu privire la Eliade,
în primul rând, dar, sugerează dl. Croitoru, şi cu privire la aceia ce şi- au asumat, într- un fel sau altul, moştenirea lui ori ascendenţa- i spirituală, precum Culianu şi eu însumi, mai ales după aceştia nu s- au delimitat de alunecările politice din tinereţe ale magistrului lor. Culianu,
cred, n- a mai avut pur şi simplu timp ca s- o facă, iar eu, în afară de faptul că am scris o teză de licenţă despre proza zisă fantastică a lui Eliade, nu mă revendic în nici un fel de la „învăţătura” sau „modelul” Eliade. Mai mult, dacă dl. Croitoru ar fi avut răbdarea de a citi toate articolele mele din „Timpul”, ar fi văzut că, în contra lui Z. Ornea, de pildă, eu cred că episodul legionar al tinereţii lui Eliade n- a trecut fără să lase urme în opera sa. În rest, mă văd silit să declar că, pentru mine, antisemitismul n- are nici o semnificaţie, pentru că linia de fractură ce- mi determină simpatiile şi antipatiile nu trece în nici un caz prin determinaţii de tip rasial, etnic ori confesional. Cu alte cuvinte, cred că sunt mult mai preţioase însuşiri ca inteligenţa, educaţia, caracterul, iar acestea sunt egal distribuite la toate seminţiile pământului (la fel ca şi prostia, lichelismul şi alte tare curente).
Cei ce gândesc altfel o fac pe riscul lor şi ei nu mă interesează- recunosc însă că îi privesc ca pe un soi de infirmi şi cred că trebuie trataţi de aceea cu anumite precauţii. Cum am mai spus, raţiunea de a fi a individului nu stă pentru mine în apartanenţa lui la vreo colectivitate, oricare ar fi ea, ci în el însuşi. Dincolo de acest nivel, începe tribalismul şi un miros de sânge întunecă orice judecată clară. … Obiecţiile mele la Jurnalul lui Sebastian încă nu li s- a răspuns în mod convingător; în esenţă, reamintesc, că ele sunt două: nu avem de-a face, în ediţia de la Humanitas, 1996, cu întregul jurnal, iar notaţia de la data de 17 Decembrie 1937 (p. 133) mi se pare suspectă, adică, mai exact, interpolată, cel puţin în parte. Asupra celei dintâi obiecţii cred că nu mai este cazul să insist, din moment ce Leon Volovici (alcătuitorul prefaţei şi al notelor la Sebastian) recunoaşte într- un interviu cu Gabriela Adameşteanu „Nu e nici un secret că Sebastian a mai ţinut un jurnal … În 1935, însă, probabil (sublinierea mea) după o pauză mai lungă, el începe un nou jurnal” („22” nr 27/8- 14 Iulie 1997 p.13). Se înţelege de aici că ediţia de la Humanitas reprezintă „noul jurnal”, care începe în mod cu totul arbitrar, la o dată nesemnificativă (12 Februarie 1935) şi care, după mine, nu cuprinde tocmai evenimentele cele mai importante din viaţa scriitorului, petrecute înainte de această dată (episodul „Criterion”, scandalul legat de prefaţa lui Nae Ionescu la „Două mii de ani”, eseul „Cum am devenit huligan”, care- i răspunde etc.). Nu avem, prin urmare, de- a face cu „publicarea integrală a jurnalului”, cum stă scris pe coperta a IV- a, decât dacă ne referim la cele nouă caiete reproduse, cu oarecari aproximaţii, de ediţia de la Humanitas. Chiar şi aşa însă, rezultă limpede din ”Menţiunile asupra ediţiei” redactate de Gabriela Omăt că nimeni n- a văzut de fapt, originalul celor nouă caiete. Aşadar, obiecţia mea nu e că „ediţia ar fi fost manipulată de editori”, cum spune dl. Joseph Croitoru, ci, aşa cum scriam în „Timpul”, că a fost „bricolată- probabil chiar înainte de editare”. Iar cât priveşte faptul că a existat o manipulare, nu văd cum altfel am califica folosirea unor pasaje din „Jurnalul” lui Sebastian încă din 1972, când nici vorbă nu era ca acest jurnal să se fi publicat, întru alcătuirea unui dosar împotriva lui Mircea Eliade.