12/2/2014 – Octombrie 1997 – 3.2.- Privatizare sau maraton?
Octombrie 1997 – 3.2. – agenda neagra 1997- liviu2006.bloging.ro si agendaneagra.freeblogit.com
Site-urile nu mai găzduiesc gratuit bloguri.
Privatizare sau maraton? – Ion Cristoiu
Noua vizită în România a lui PoulThomsen, reprezentantul FMI, se bucură de o atenţie deosebită din partea politicienilor şi a jurnaliştilor. … Aplecându- mă asupra noii vizite a lui Poul Thomsen, n- aş vrea să stărui asupra incalificabilei atingeri a demnităţii noastre naţionale de atenţia exagerată pe care i- o dau cei de la putere. M- aş referi la un laitmotiv al declaraţiilor făcute de reprezentantul FMI pe parcursul şederii în România. Domnul funcţionar a criticat ceea ce a numit ritmul prea lent al privatizării. Din nemulţumirile mai mult sau mai puţin vizibile ale domniei sale s- a conturat o indicaţie dată guvernanţilor: accelerarea privatizării. Umilele mele cunoştinţe în domeniul economiei mă fac să rămân cu gura căscată în faţa unei asemenea porunci. Privatizarea înseamnă chiar şi pentru inteligenţa unui vizitiu, trecerea din proprietatea statului în proprietate particulară. Un asemenea proces nu se poate face decât prin vânzare. Ca să vinzi ceva- asta îşi dă seama oricine- trebuie să găseşti cumpărători. În aceste condiţii, sintagma accelerarea privatizării riscă să intre în antologia recordurilor în materie de absurditate. Cum să accelerezi privatizarea? Oricât de mult ai vrea să transpui în practică această indicaţie, întâmpini din start o dificultate majoră: aceea de a avea la dispoziţie persoane sau firme autohtone şi străine dispuse să cumpere. Din câte s- a văzut până acum, astfel de persoane nu se prea înghesuie să dea bani pe întreprinderile româneşti. Ce să înţelegem atunci din accelerarea privatizării? Indicaţia de a da pe nimic o avuţie pentru care au trudit generaţii de români? A striga în cele patru zări: veniţi să luaţi totul, fie şi pe gratis, ca să ne îndeplinim planul de privatizare? … Mai puţin normală mi se pare atitudinea noii puteri faţă de indicaţia dată de Poul Thomsen. Deşi au cunoştinţă de faptul că procesul de privatizare e împiedicat de absenţa cumpărătorilor, noii guvernanţi n- au schiţat nici cea mai mică obiecţie la criticile aduse de funcţionarul FMI. Mai mult, ei şi- au luat angajamentul să accelereze privatizarea. Concepând astfel un proces complicat, reclamând mai mult decât oricare altul maximă seriozitate, ca un maraton popular.