Octombrie 1997 – 29.1. – agenda neagra 1997- liviu2006.bloging.ro si agendaneagra.freeblogit.com
Site-urile nu mai găzduiesc gratuit bloguri
Să- i redăm primului ministru bărbăţia necesară – Ion Cristoiu
Emisiunea „Milionarii de la miezul nopţii” a pus în discuţie luni, 27 Octombrie 1997, mult fluturata chestiune a remanierii guvernamentale. … Dovedind o înţelepciune care lipseşte clasei politice româneşti, telespectatorul a venit cu o soluţie egală, prin simplitate şi eficienţă, faimoasei tăieri a nodului gordian. Domnia sa ne- a reamintit că în ultimă instanţă cel îndreptăţit să se pronunţe în ce priveşte prestaţia fiecărui membru al cabinetului e însuşi primul- ministru. … Şovăi să cred că mult anunţata remaniere, dacă se va petrece, va fi făcută potrivit acestei formule înţelepte propuse de telespectatorul nostru. … Atrăgându- ne atenţia că Guvernul nu e o adunătură întâmplătoare de trimişi ai diferitelor partide, ci un echipaj condus de un căpitan, telespectatorul a avansat, fără să- şi dea seama, poate, o excepţională propunere pentru îmbunătăţirea radicală a activităţii guvernamentale. … Sub acest semn, Victor Ciorbea n- are nici o putere. Ca premier, el ar trebui să ţină în mână (o mână de fier, fireşte) pe miniştrii din subordine. Practic însă, Victor Ciorbea îşi rezumă rolul la acela de a asculta diferitele puncte de vedere şi de a interveni în clipa când miniştrii sunt gata să- şi dea unul altuia cu genţile în cap. … Mult mai bine ar fi dacă ei (liderii partidelor din coaliţia guvernamentală) ar lua în calcul- aşa cum arăta, la emisiunea „Milionarii de la miezul nopţii” Crin Antonescu, reprezentantul PNL- un acord prin care Victor Ciorbea să devină cu adevărat şeful echipei guvernamentale. Executivul s- ar transforma în maşinăria pe care o reclamă transpunerea în practică a programului de reformă dacă primului ministru i s- ar reda bărbăţia necesară. Bărbăţia de a- şi permite să bată cu pumnul în masă în clipa în care ar vedea că şedinţa de guvern riscă să se transforme într- o şedinţă de cenaclu.
Imaginaţia populara – Tudor Octavian
Undeva, în liziera unei păduri din Nordul Moldovei, o „judeţeană de partid” a construit, prin anii ’80, o cabană, căreia i s- a spus „Canton apicol”. Doar nu era să i se zică tractir PCR sau casă de curve! Aici, de sărbători, dar şi la mijloc de săptămână, roiuri de activişti se ascundeau să bâzâie la dulce, împreună cu albinuţele şi trântorii. … Dispărând orânduirea, cabana a stat o vreme pustie, apoi a fost cumpărată de un străin. Nu de un străin din străinătate, ci de un străin de loc. … În lunile însorite de vară, nevasta şi fata strănului vin cu maşina să se prăjească la soare şi să culeagă ciuperci. Imaginaţia populară a răspândit rapid vestea că „fetele străinului merg despuiate”. … Fiindcă aşa e imaginaţia populară: e suficient să dea de un fagure şi se sporeşte ca mierea în cantonul apicol. O lăcrămaţie, trimisă poliţiei de popă, incrimina Sodome şi Gomore, aşa cum îi fuseseră relatate de babe la spovedanie. Adică, o apocalipsă locală cu nimfe şi satiri în codrii sacri ai patriei.