33_DEX – Party

Copiat din: Agenda albastru negru 1997 – liviucretu.wordpress.com, care nu mai funcționează. Extrase din: “Dumitru I. Hâncu – Dicţionar al limbii române – Ediţia a IV- a – Editura Moldova – 1995 

12.01, 29.01, 5.02, 11.02, 17.02, 21.02, 22.02, 24.02, 25.02, 27.02, 8.03, 10.3, 11.03, 18.03, 20.03, 21.03, 23.03, 4.04, 7.04, 8.04, 9.04, 12.04, 14.04, 15.04, 17.04, 25.04

A COLAŢIONA – vb.
a confrunta un text original cu copia sau reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau pentru a constata asemănările şi deosebirile existente
A DEROGA – vb.
a se abate (în mod excepţional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale
A EXCOMUNICA – vb.
a exclude pe cineva dintr- o comunitate religioasă
A GLISA – vb
a aluneca, a se deplasa de- a lungul altei piese, a aluneca la suprafaţa apei
A IDOLATRIZA – vb.
a slăvi pe cineva sau ceva, ca pe un idol, a iubi cu pasiune; a adora; a iubi în mod exagerat
A INFERA – vb.
a trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare
A PLAGIA – vb.
a- şi însuşi, a copia total sau parţial ideile, operele etc. cuiva, prezentându- le drept creaţii personale; a comite un furt literar, artistic sau ştiinţific
A PRĂSI – vb.
1. (despre animale) a face pui, a se reproduce, a se înmulţi 2. a semăna, a îngriji şi răspândi cultura unei plante
A REFULA – vb.
a respinge din domeniul conştientului în subconştient imagini, dorinţe, reprezentări, idei sau tendinţe neplăcute care contrazic conştiinţa morală a individului
A REFUTA – vb.
a combate o afirmaţie, o teorie etc. prin argumente puternice
A REPROBA – vb.
a dezaproba un act, o acţiune; a respinge, a condamna
A RESUSCITA – vb.
a reda funcţiile vitale ale organismului, a repune
A SANCŢIONA – vb.
1. a aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziţie, un act printr- o semnătură autorizată, pentru a- i da valabilitate 2. a aplica o sancţiune; a pedepsi
A VITUPERA – vb.
a blama, a defăima, a denigra
ANGOASĂ – s.f.
nelinişte, tulburare, îngrijorare, adesea patologică
APATRID – s.m.
(persoană) care nu are cetăţenia nici unui stat
APRIORIC – adj.
anterior experienţei, independent de experienţă, bazat numai pe raţiune
ARBITRAL – adj.
hotărât de arbitru, alcătuit de arbitru
ARBITRAR – adj.
care este făcut, ales, etc., la întâmplare, după propria apreciere subiectivă
ARMATOR – s.m.
persoană care armează o navă; proprietar al unei nave
BAI – s.n. reg.
necaz, supărare /magh. baj/
BÂLCI – s.n.
târg mare organizat la date fixe şi însoţit de petreceri populare 2. (fig. fam.) gălăgie mare /magh. bolcsu/
BĂNAT – s.n. reg.
1. tristeţe, părere de rău, 2. necaz, supărare /magh. bánat/
BÂNTUI – vb.
(despre forţele naturii, boli etc.) a veni cu violenţă, producând pagube şi suferinţe, a pustii, a devasta /magh. bántani/
BECHER – s.m.
burlac, holtei
BEHAVIORISM – s.n.
teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferenţiată a omului şi animalului faţă de un stimul exterior organismului
BELIGERANT – adj.
stat (armată) care participă la un conflict armat
BETEAG – adj. şi s.m. f. (pop.)
1. persoană infirmă, schiloadă 2. (persoană) bolnavă /magh. beteg/
BIRĂU – s.m.
primar al unui sat din Transilvania /magh. biró/
BOAITĂ – s.f.
vită slabă, termen de batjocură pentru oameni /magh. boiti = vite cornute/
BORVIZ – s.n.
apă minerală /magh. borviz/
CALENDE – s.f. pl.
numele primei zile a fiecărei luni la romani; zi întâi
CANAF – s.n.
ciucure /magh. kanaf/
CASOLETĂ – s.f.
vas metalic inoxidabil care serveşte la sterilizarea şi păstrarea sterilă a pansamentelor şi a unor instrumente medicale
CATADIOPTRU – s.m.
ochi- de- pisică
CEFALEE – s.f.
durere de cap difuză sau localizată, continuă sau intermitentă
CERBER – s.m.
1. (în mitologia greacă)- animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete, care stătea la porţile infernului şi păzea intrarea 2. paznic sever, exigent (fig.)
CETLUI – vb.
1. a lega strâns 2. a bate /magh. csatolni/
CEZURĂ – s.f.
pauză ritmică înăuntrul unui vers, care împarte versul în părţi de obicei egale, pentru a uşura recitarea şi a susţine cadenţa
CHEZAŞ – s.m. şi f.
persoană care îşi ia răspunderea pentru cineva, garant /magh. kezes/
CHIBZUI – vb.
1. a gândi bine, adânc; a cumpăni; 2. a pune la cale, a plănui /magh. kepezni = a forma/
CHIP – s.n.
1. faţă, obraz, figură 2. înfăţişarea unei fiinţe, 3. imaginea unui obiect redat prin desen, pictură, sculptură etc. chip cioplit = idol 4. mod, fel, gen 5. modalitate, posibilitate /magh. kep/
CHIPEŞ – adj.
frumos, arătos /magh. képes/
CIOPOR – s.n.
grup de animale de acelaşi fel, cârd /magh. csoport/
CIRCUMSPECT – adj.
care vorbeşte şi acţionează cu prudenţă, cu rezervă; precaut, prudent, rezervat
CIUCIULI – vb. (pop.)
a se ghemui, a se chirci /magh. csücsülni/
CLOP – s.n. (reg.)
pălărie cu boruri înguste, din fetru de culoare negră /magh. kalap/
COLAJ – s.n.
procedeu artistic care constă în compunerea unui tablou prin lipirea laolaltă a unor elemente eterogene
COLAPS – s.n.
insuficienţă circulatorie periferică, manifestată prin pierderea oricărei forţe, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, puls rapid şi foarte slab (se poate folosi şi un sens figurat= criză, impas)
COMICS – s.n.
nume dat unor povestiri prezentate sub formă de benzi seriale (publicate în reviste, broşuri etc.) însoţite de texte scurte
CONCUPISCENT adj.
care are înclinări spre plăceri senzuale, trupeşti
CONOSAMENT – s.n.
document care însoţeşte transportul mărfurilor pe apă
CONTIGUU – adj.
care se leagă, se înrudeşte, se uneşte cu ceva, care are elemente apropiate comune cu altceva
CONTUMACIE – s.f.
absenţă nejustificată de la judecată a inculpatului; în lipsă, fără a fi prezent la proces
CONVENTICUL – s.n.
adunare secretă, adesea ilegală
COPÂRŞEU – s.n. (reg.)
sicriu /magh. koporsó/
COPOI – s.m.
câine de vânătoare care urmăreşte vânatul după miros; câine poliţist folosit pentru urmăriri /magh. kopó/
CORIFEU – s.m.
persoană cu rol conducător într- un domeniu de activitate, fruntaş, căpetenie
COROBORA – vb.
a întări, a sprijini, a da putere, a consolida, a confirma. A nu se confunda cu “a colabora”
COSMOGONIE – s.f.
ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul originii şi evoluţiei corpurilor cereşti şi al sistemelor de corpuri cereşti
CRONOGRAF – s.n.
scriere cu caracter popular, o sinteză a istoriei universale bazată pe izvoare istorice şi legende biblice
DALAI- lama – s.m.
şeful suprem al religiei lamaiste din Tibet, Mongolia ş.a. marele lama
DALTONISM – s.n.
defect al vederii care constă în incapacitatea de a distinge culorile, în special roşu şi verde
DÂMB – s.n.
ridicătură de pământ mai mică decât dealul /magh. domb/
DAMNABIL – adj.
demn de condamnat, demn de blestemat
DĂRAB – s.n. (reg.)
bucată /magh. darab/
DECADĂ – s.f.
1. perioadă de zece zile consecutive 2. deceniu. A nu se confunda cu “perioada”
DECOCT – s.n.
soluţie apoasă obţinută prin fierberea anumitor plante alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea
DIPLOCEFAL – adj.
(făt monstruos) care este caracterizat prin existenţa a două capete unite
DIVIDEND – s.m.
parte din profitul unei societăţi pe acţiuni care revine fiecărui acţionar în raport cu acţiunile pe care le posedă
DOCTRINĂ – s.f.
ansamblu de teze, concepte, idei şi principii care interpretează şi orientează realitatea
DOROBANŢ – s.m. (înv.)
1. ostaş din infanterie 2. jandarm /magh. darabant/
DRIC – s.n.
1. partea de sus a unui car (în care se încarcă ceva) 2. vehicul special care duce mortul la groapă 3. (pop.) punct culminant, miez /magh. derék/
DUGLIŞ – adj. s.m. şi f. (reg.)
(om) leneş, trândav /magh. dög/
ECHIVOC – adj.
care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înţelesuri; neclar, confuz, ambiguu
EDULCORANT – adj.
care atenuează, care îndulceşte
EPACTĂ – s.f.
număr de zile care trebuie adăugat unui an lunar pentru a- l face să concorde cu anul solar
EPATANT – adj.
care epatează; uimitor, uluitor
EXCOGITAŢIE – s.f.
efort de gândire
EXHAUSTIV – adj.
care epuizează un subiect, complet, în întregime
FACSIMIL – s.n.
reproducere exactă a unui text, a unei semnături, a unui desen sau a unei picturi, cu ajutorul fotografiei, a fototipiei, prin copiere manuală
FĂGĂDĂU – s.n. (reg.)
han, cârciumă /magh. fagadó/
FĂGAŞ – s.n.
urmă adâncă lăsată în pamânt de apa ploilor mari sau de roţile unui vehicul (fig.) direcţie, drum /magh. vágás/
FAMILIAL – adj.
care aparţine familiei, privitor la familie, detinat familiei
FAMILIAR – adj.
simplu, prietenos, care este binecunoscut, obişnuit, ireverenţios
FEDELEŞ – s.n.
butoiaş mic /magh. fedeles/
FEREDEU – s.n. (reg.)
1. baie; local public pentru făcut baie 2. localitate balneară /magh. feredö/
FORTUIT – adj.
venit pe neaşteptate, neprevăzut, inopinat, întâmplător. A nu se confunda cu “forţat”
FUTIL – adj.
lipsit de valoare, de importanţă, de interes, inutil, neserios, frivol
FUTURISM – s.n.
curent literar- artistic, apărut în Italia, la începutul sec. XX, care exaltă promovarea noului, a prezentului care prefigurează viitorul
GÂND – s.n.
1. rezultatul procesului de gândire; idee 2. închipuire 3. minte, memorie 4. intenţie, plan 5. convingere, părere 6. voie, dorinţă, plac /magh. gond/
GINGAŞ – adj.
1. delicat; fin; firav; plăpând 2. mofturos la mâncare 3. (despre plante) nerezistent la frig sau căldură excesivă 4. (despre acţiuni) care cere multă pricepere pentru a fi dus la bun sfârşit /magh. dsingás/
GIULGIU – s.n.
1. pânză subţire şi fină 2. pânză cu care se acoperă mortul; linţoliu /magh. gyolcs/
GOFRAJ – s.n.
serie de cute paralele (şi ondulate) aplicate pe o ţesătură, pe o tablă, pe o hârtie
GRIMASĂ – s.f.
strâmbătură voită sau spontană a feţei (care exprimă o anumită stare sufletească). Fig. aparenţă înşelătoare, mincinoasă, disimulare
HALCĂ – s.f.
bucată mare de carne /magh. halk/
HAPSÂN – adj.
1. rău la inimă, câinos 2. lacom de bani, de mâncare, de avere /magh. habzsi/
HIERATIC – adj.
care ţine de lucruri sfinte
HOLDĂ – s.f.
câmp semănat cu acelaşi fel de plante; lan /magh. hold/
HOTAR – s.n.
1. graniţă, frontieră 2. linie despărţitoare între două proprietăţi 3. (fig.) margine, capăt 4. moşie, ţară /magh. határ/
ILĂU – s.n. (reg.)
nicovală /magh. ülö/
IMAŞ – s.n.
teren pe care creşte iarbă folosită ca păşune pentru vite; păşune, izlaz, suhat /magh. nyomás/
IMIXTIUNE – s.f.
amestec nemotivat şi nedorit în treburile altuia
IMPIETATE – s.f.
lipsă de respect faţă de cineva considerat sfânt; atitudine jignitoare, lipsită de respect faţă de cineva sau de ceva care merită întreaga considreţie; sacrilegiu
IMPLACABIL – adj.
care nu poate fi înduplecat, atenuat, îmblânzit, neîndurător, inexorabil
IMPROMPTU – s.n.
compoziţie muzicală instrumentală cu caracter de improvizaţie şi de obicei lirică
INCOMPREHENSIV – adj.
care nu poate înţelege, neînţelegător
INEFABIL – adj.
care nu poate fi exprimat în cuvinte, inexprimabil
INERENT – adj.
care face parte integrantă din ceva, care constituie un element nedespărţit de un lucru sau de o fiinţă, care aparţine în mod firesc la ceva
INERENT – adj.
care face parte integrantă din ceva, care constituie un element nedespărţit de un lucru sau de o fiinţă, care aparţine în mod firesc la ceva
INFAILIBIL – adj.
care nu poate greşi, care nu se poate înşela, perfect, desăvârşit, fără cusur
INGERINŢĂ – s.f.
amestec ilegal, intervenţie în treburile unei persoane sau în viaţa unui stat, tinzând la ştirbirea libertăţii şi a independenţei de acţiune şi la impunerea unui anumit punct de vedere
INOPERANT – adj.
lipsit de efect, sau de rezultat; fără urmare, neoperant
INTERLOP – adj.
care are o reputaţie proastă, rău famat, dubios, suspect, deocheat
INTROSPECŢIE – s.f.
analizare a vieţii psihice proprii, autoobservare
IPOHONDRU – s.m.
persoană care are o stare psihică morbidă, caracterizată prin nelinişte continuă, teamă şi preocupare obsesivă de starea sănătăţii proprii, care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are
JIMBLĂ – s.f.
franzelă /magh. szemlye/
JIVRAT – adj.
(despre sticlă, geamuri etc.) care are suprafaţa mată şi neregulată
LA CALENDELE GRECEŞTI – expr.
niciodată
LACUNĂ – s.f.
spaţiu gol în interiorul unui corp, întrerupere involuntară şi penibilă într- un text, în înlănţuirea unor fapte, a unor idei. A nu se confunda cu “lagună”
LAUREAT – s.m.
persoană, colectiv etc. care a obţinut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul ştiinţei, al literaturii, al artei etc.
LICIT – adj.
care este îngăduit, încuviinţat de lege, legal
LUCRATIV – adj.
care aduce câştig, profitabil, rentabil, folositor, util. A nu se confunda cu “lucrător”
LUSTRU – s.m.
interval de cinci ani. A nu se confunda cu “lustră”
MEGIEŞ – s.m. şi f.
1. (ist.) ţăran liber, stăpân pe pământ 2. (pop.) vecin /magh. megyés/
MELEAG – s.n.
loc, ţinut, regiune /magh. mellék = regiune apropiată/
MINTEN – adv. (reg.)
îndată, imediat /magh. minten/
MINTENAŞ – adv. (reg.)
îndată, imediat, minten
MISOGAM – s.m.
persoană care se teme de căsătorie
MONOTEIST – s.n.
sistem religios care recunoaşte o singură divinitate
MORATORIU – s.n.
amânare a plăţilor, datoriilor publice şi particulare, scadente, stabilită prin lege pe un anumit timp sau pentru perioade speciale (război, criză, calamitate naturală). A nu se confunda cu “moral”.
MORBID – adj.
care indică o stare bolnăvicioasă sau rezultă dintr- o astfel de stare; nesănătos. A nu se confunda cu “mortal”.
NEAM – s.n.
1. popor, naţiune 2. familie, viţă 3. rudă 4. specie, gen, fel, soi /magh. nem/
NEMEŞ – s.m. şi f.
denumire dată în Transilvania, în evul mediu unui nobil sau membru al clasei stăpânitoare /magh. nemes = nobil/
OBIDĂ – s.f.
întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale, necaz
OBSTINAŢIE – s.f.
încăpăţânare, îndărătnicie
OGIVĂ – s.f.
sistem de construcţie caracteristic arhitecturii gotice, format din intersecţia a două arcuri de cerc dispuse diagonal, care formează osatura unei bolţi
ONCTUOS – adj.
unturos, gras, uleios. Fig. mieros, insinuant
ONIRIC – adj.
privitor la vise, care aparţine visului, care delirează, care aiurează din cauza unei obsesii sau a unor halucinaţii
OROARE – s.f.
1. sentiment de groază, de dezgust, de repulsie; aversiune; scârbă 2. faptă, vorbă sau situaţie care inspiră groază, repulsie, grozăvie
PALINCĂ – s.f. (reg.)
1. rachiu 2. ţuică /magh. pálinka/
PALISADĂ – s.f.
element de fortificaţie constând în pari groşi şi lungi, bătuţi în pământ, legaţi între ei cu scânduri, frânghii etc; se construia pe culmea valului de apărare
PANEGERIC – s.n.
discurs public în care se elogiază meritele unei personalităţi contemporane cu oratorul sau se preamăresc faptele eroice ale unor precursori
PARADOX – s.n.
enunţ contradictoriu şi, în acelaşi timp, demonstrabil; părere absurdă, contrară adevărului unanim recunoscut
PARCIMONIE – s.f.
avariţie, zgârcenie, calicie; fig. măsură, pondere, reţinere (în manifestări)
PILDĂ – s.f.
1. exemplu bun de urmat, model 2. pedeapsă care să servească drept avertisment şi pentru alţii 3. povestire cu un cuprins moralizator (cu tâlc); maximă, proverb, zicală /magh. példa/
PIŢULĂ – s.f.
(în Trans. Bucovina) ban de valoare mică, gologan, para /magh. picula/
POLIGLOT – s.m.
care vorbeşte mai multe limbi
POTICĂ – s.f. (reg.)
farmacie /magh. patika/
PROTEIFORM – adj.
cu formă variabilă
PUSTĂ – s.f.
câmpie întinsă, stepă /magh. puszta/
RĂZEŞ – s.m.
ţăran liber din Moldova în timpul orânduirii feudale, posesor al unei bucăţi de pământ, moşnean /magh. részes/
REDUNDANT – adj.
care este prezent în surplus
REPERCUSIUNE – s.f.
urmare, consecinţă
REPORT – s.n.
trecere a unei sume din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a fi adunată în continuare
SĂCĂLUŞ – s.n.
tun mic, primitiv /magh. szakallas/
SĂLAŞ – s.n.
1. adpost vremelnic pentru oameni sau pentru animale 2. locuinţă, casă 3. mică aşezare omenească /magh. szállas/
SĂLĂŞUI – vb.
1. a- şi avea locuinţa într- un anumit loc 2. a da cuiva adăpost 3. a se stabili într- un loc /magh. szállásolni/
SĂMĂDĂU – s.m. (reg.)
persoană care ţine socotelile cuiva; socotitor /magh. számasdó/
ŞAN – s.n.
calapod pentru păstrarea firmei încălţămintei /magh. sán/
SARDONIC – adj.
care exprimă batjocură sau satisfacţie diabolică
ŞARG – adj.
(despre cai) cu părul de pe corp galben deschis, iar cel de pe coamă şi coadă de culoare neagră /magh. sárgo/
SCRUPULOS – adj.
care are un sentiment foarte dezvoltat al cinstei, moralei, al corectidinii, corect, cinstit, conştiincios, meticulos
SEAMĂ – s.f.
1. (în expr. şi locuţiuni, exprimă ideea de calcul mintal, de constatare) de bună seamă= desigur, fără îndoială; mai cu seamă= mai ales; a- şi da seama= a pricepe, a constata 2. (în expr. şi locuţiuni, exprimând ideea de folos, de grijă): da în seama cuiva= a da în îngrijirea cuiva; a lua seama= a se ocupa, a se îngriji 3. însemnătate, importanţă, faimă 4. fel, gen, soi 5. rost, rânduială 6. socoteală, calcul 7. număr, cantitate 8. câţiva /magh. szám/
SEPULCRAL – adj.
care aparţine mormântului, privitor la mormânt
SERVUS – interj. (reg.)
formulă familiară de salut /germ. servus/
SLANĂ – s.f. (reg.)
slănină /cf. magh. szalonna/
ŞOIM – s.m.
1. nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, care se hrănesc numai cu pradă vie 2. cuvânt care denumeşte pe omul viteaz, curajos, gata să înfrunte orice primejdie, şoiman 3. (pop.) cal iute şi sprinten, şoiman /magh. sólyom/
ŞOLDAN – s.m.
pui de iepure (fig.) tinerel /magh. süldö/
ŞONTÂC – interj.
cuvânt care redă mersul şchiopătat al cuiva /magh. sántiko/
ŞPAN – s.m.
1. nobil din Transilvania feudală, stăpânitor al unui ţinut 2. (înv. reg.) administrator /magh. span/
ŞUVOI – s.n.
1. curs de apă umflat de ploile mari, care curge cu repeziciune 2. (fig.) mulţime de oameni în mişcare; abundenţă de vorbe /magh. sió/
TĂRÂM – s.n. (pop.)
1. ţinut, regiune, meleag 2. domeniu, sferă de activitate /magh. terem= sală mare/
TARHAT – s.n. (pop.)
1. povară, sarcină 2. bagaj /magh. terhet/
TEHNOCRAŢIE – s.f.
concepţie conform căreia puterea trebuie să revină tehnicienilor, şi nu politicienilor
TERCHEA- BERCHEA – s.m. şi f. invar.
nume dat unui om care nu e bun de nimic /cf. magh. tarka barka/
TESTIMONIU – s.n.
mărturie, dovadă; act, document doveditor, certificat, adeverinţă
TITAN II. (adj.)
foarte mare /magh. óriás/
TITRAT – s.m.
(persoană) care a obţinut un titlu în urma absolvirii unei instituţii de învăţământ superior
TREGHER – s.m. (reg.)
hamal /germ. Träger/
ŢUNDRĂ – s.f. (reg.)
haină ţărănească lungă până la genunchi, făcută din dimie; suman, zeghe /magh. condra/
URIAŞ – s.m. şi f., adj.
1. personaj din basme închipuit ca om cu puteri supranaturale, extraordinar de mare şi de puternic 2. (fig.) personalitate de seamă /magh. óriás/
VÂNZOLI – vb.
/magh. számasdó/
VICLEŞUG – s.n.
viclenie /magh. hitlenség/
VILEAG – s.n. (pop.)
a da în vileag= a face cunoscut în faţa tuturor/magh. világ/