Octombrie 1997 – 21.1. – agenda neagra 1997- agendaneagra.freeblogit.com şi liviu2006.bloging.ro
Site- uri care nu mai găzduiesc gratuit bloguri.
Warning: mysql_connect() [function.mysql-connect]: Host ‘core6.spatiul.ro’ is blocked because of many connection errors; unblock with ‘mysqladmin flush-hosts’ in /home/bloging/public_html/mysqlcon.php on line 25
Error connecting to mysql
liviu2006.bloging.ro nu funcţionează
Neprofesionalism sau rea- credinţă? – Maria Someşan
Aşa cum se întâmplă în mai toate demersurile polemice de lungă durată, retorica dezbaterilor asupra drepturilor minorităţii maghiare de a- şi utiliza propria limbă atunci când e vorba de toponime (vezi discuţiile în jurul tăbliţelor bilingve, dar şi cele privind limba de predare a geografiei şi istoriei în şcolile ungureşti) face uz de argumente din ce în ce mai penibile. În presă şi la TV, vajnici „apărători” ai limbii române recurg tot mai frecvent la un truc stupid şi ieftin: extrag dintr- un text unguresc nişte nume de localităţi familiare nouă şi ni le înfăţişează în (ceea ce ei pretind a fi) forma lor maghiară, mizând pe faptul că noi, cititorii sau ascultătorii, vom fi atât de indignaţi de sonoritatea lor bizară, încât ne vom ralia fără rezerve opiniei că ele nu au drept de cetate la noi. Ni se cere să măsurăm „enormitatea” pretenţiei ungurilor de a învăţa geografia României în limba lor maternă, arătându- ni- se că, acceptând- o, am admite denumiri barbare ca, bunăoară, „Kárpátokból”, „Bukarestbe”, „Aradra”, pentru munţii şi oraşele noastre. Săptămâna trecută, domnul senator George Pruteanu nu ezita să- şi apere notoriul punct de vedere în chestiunea amendamentului la Legea învăţământului cu un asemenea argument descalificant, extras, ce- i drept, dintr- un ziar de mare tiraj (Antena 1, „Milionarii de la miezul nopţii”, 1 Octombrie a.c.). Se impune în această ordine de idei o precizare de care, mărturisesc n- aş fi îndrăznit vreodată să cred că d-l Pruteanu ar avea nevoie. Un dat al structurii limbii maghiare, şi anume: prepoziţiilor care indică în limba noastră situarea, poziţia, sensul mişcării ş.a. le corespund în limba maghiară particule care- datorită caracterului aglutinant al limbii- se încorporează la sfârşitul cuvântului. De exemplu, prepoziţiei în din limba română îi corespund în limba maghiară sufixele ben, ban (Berlinben, Prágában însemnând în Berlin, în Praga), prepoziţiei din îi corespund terminaţiile ból, böl (Kárpátokból înseamnă din Carpaţi, ok fiind- spre a- l linişti pe d-l Pruteanu- particula care înseamnă pluralul) ş.a.m.d. Că asemenea detalii depăşesc bagajul mediu de cunoştinţe ale unui gazetar grăbit este mai mult sau mai puţin scuzabil (deşi nimeni nu- l obligă să pătrundă pe teritorii în care este atât de ignorant), dar că intens mediatizatul nostru lingvist „de serviciu” d-l George Pruteanu- cade într- o atât de rudimentară capcană e nu numai trist, ci de- a dreptul alarmant. Căci, una din două: – sau nu are cunoştinţe care, pentru un filolog, ar fi elementare, şi atunci – cu tot succesul lui de public TV- îi poate fi pusă la îndoială competenţa profesională, – sau le are, dar de dragul „demonstraţiei” politice, este dispus să renunţe la ceea ce ştie, spre a avea câştig de cauză în ceea ce urmăreşte. Lipsa de rigoare intelectuală (a- ţi aroga dreptul la opinie într- un domeniu în care informaţia elementară este deficitară) sau lipsa de bună- credinţă (a nu ezita să manipulezi opinia publică, desfăşurând argumente pe care le ştii falacioase)? … Ne rămâne doar precarul sentiment de satisfacţie faţă de validarea unei afirmaţii: prin prestaţia sa de ultimă oră, senatorul Pruteanu a confirmat prompt şi cu generozitate verdictul lui Gabriel Andreescu (numărul 39 din revista „22”, apărut chiar în ziua buclucaşei emisiuni): „d-l Pruteanu devine încă un caz de eşec lamentabil al unui intelectual care a intrat în politică”.
Toponime= nume proprii de loc; falacioase= înşelătoare, amăgitoare.