Baraje Venezuela – Blogul baraje

Venezuela este o țară de pe coasta de nord a Americii de Sud, formată dintr-un uscat continental și insule din Marea Caraibelor. Are o extindere teritorială de 916.445 km2, iar populația sa a fost estimată la 29 de milioane în 2022. Capitala și cea mai mare aglomerare urbană este orașul Caracas. Teritoriul continental se învecinează la nord cu Marea Caraibilor și Oceanul Atlantic, la vest cu Columbia, Brazilia la sud, Trinidad și Tobago la nord-est și la est cu Guyana. Țara este formată din trei bazine hidrografice: Marea Caraibelor, Oceanul Atlantic și Lacul Valencia Pe partea atlantică se scurge cea mai mare parte a apelor fluviale ale Venezuelei. Cel mai mare bazin din această zonă este vastul bazin Orinoco a cărui suprafață, aproape de un milion km2. Dimensiunea acestui bazin – similară cu cea a Dunării – care este al treilea ca mărime din America de Sud și dă naștere unui debit de aproximativ 33.000 m³/s. Alte râuri venezuelene care se golesc în Atlantic sunt apele bazinelor San Juan și Cuyuní. În cele din urmă, există râul Amazon, care primește Guainía, Negrii și altele. Râurile din regiunea Mării Caraibelor sunt de obicei scurte și cu debite rare și neregulate, cu unele excepții, cum ar fi Catatumbo, care își are originea în Columbia și se varsă în bazinul lacului Maracaibo. Printre râurile care ajung în bazinul lacului Maracaibo se numără Chama, Escalante și Catatumbo. Un minim se scurge în bazinul lacului Valencia. Din extinderea totală a râurilor, un total de 5400 km sunt navigabili. Principalele lacuri ale țării sunt Lacul Maracaibo- cel mai mare din America de Sud- deschis mării prin canalul natural, dar cu apă dulce, și Lacul Valencia cu sistemul său endorheic. Alte corpuri de apă demne de remarcat sunt lacul de acumulare Guri, laguna Altagracia, lacul de acumulare Camatagua și laguna Mucubají din Anzi. Navigarea în lacul Maracaibo prin canalul natural este utilă pentru mobilizarea resurselor de petrol. Sectorul energiei electrice din Venezuela este unul dintre puținele care se bazează în primul rând pe energia hidroelectrică și include barajul Guri, unul dintre cele mai mari din lume. Majoritatea celor mai mari orașe din Venezuela sunt alimentate de la stația San Geronimo B, conectată la hidrocentrala de la barajul Gurí, prin intermediul uneia dintre cele mai lungi linii de înaltă tensiune din lume. Penele de curent electrice recurente la nivel național în Venezuela au început în martie 2019. Un incendiu de vegetație a avut loc pe trei linii de 765 kV între baraj și stațiile Malena și San Gerónimo B. Incendiul a supraîncălzit liniile, declanșând mecanisme de respingere a sarcinii care protejează liniile conectate la baraj. Potrivit Școlii de Inginerie Electrică a Universității Centrale din Venezuela, pierderea momentană a puterii la barajul Gurí a făcut ca turbinele să-și mărească viteza, creând o supraîncărcare a sistemelor electrice. Universitatea a mai declarat că sistemele de control al siguranței din Gurí au fost activate pentru a reduce aportul crescut de energie, dar sistemul a devenit incontrolabil și a forțat operatorii să deconecteze generatoarele din baraj. Când generatoarele au fost deconectate, frecvența electrică nu a putut fi reglată și centralele electrice situate în Caruachi și Macagua au fost supraîncărcate. Deoarece centralele termice din Venezuela nu funcționează din cauza lipsei de combustibil, fluctuațiile frecvențelor electrice au agravat rețeaua electrică. Cea mai mare pană de curent din istoria Venezuelei a început pe 7 Martie 2019, ora locală 16:56. Hidrocentrala Simón Bolívar a fost deconectată de la sistem, lăsând în întuneric majoritatea celor 32 de milioane de cetățeni ai Venezuelei. În zilele care au urmat declanșării penei de curent, s-au făcut cel puțin patru încercări de a reporni stația cheie San Gerónimo B, care distribuie 80% din energia electrică a țării, dar toate au eșuat și nu a fost stabilită nicio dată pentru reactivarea centralei. Oficialii guvernamentali susțin că blackout-ul a fost “un act de sabotaj”, în timp ce experții au atribuit eșecul infrastructurii învechite și întreținerii insuficiente. Amănunte pe site-ul Pene de curent venezuelene 2019 – Wikipedia. În lista ICOLD apar 36 baraje (9 fără înălțimi specificate), primele 10 sunt prezentate în tabelul de mai jos. În prima coloană a tabelului cu denumirea barajului respectiv se găsește o legătură (link) la câte un fișier *.jpg care reprezintă fotografia fiecăruia. [Revenirea din fotografie la pagina de site se face cu opțiunea Back (săgeata stânga sus din navigator)]. Informațiile din Wikipedia și din alte site-uri de pe Internet privind barajele din Venezuela (cu excepțía datelor despre penele de curent) sunt destul de laconice și chiar nesemnificative.

**Tabel cu cele mai înalte 10 baraje din Venezuela**
Nr/ Nume	Tip	H	Vret	Srez	Lc	PIF	Râu
1Guri	PG, TE	162	135000	3661,1	7426	1986	Caroni
2Yacambu	PG	158	461	8,5	115	2005	Yacambu
3Uribante Caparo	TE	139	775	14,98		1983
4Tocoma	PG, ER	127	1770	58,29	7000	2016	Caroni
5La Vueltosa	ER	118	5300	154			Caparo
6Taguaza	ER	90	180	2,98	250	1998	Taguaza
7Bocono- Tucupido	ER	80	3484,9	104,28	395	1988	Bucuno- Tucupido
8Camatagua	ER	73	1573,9	54,03	370	1968	Guarico
9Macagua 2	PG, TE	69	363	55,74	3537	1996	Caroni
10Masparro	TE	61	856,5	56,74	321	1988	Masparro

Legendă:Tip=tipul barajului ER anrocamente; PG de greutate din beton; TE umpluturi pământ; X alt tip. H(m)=Înălțime (m); V.ret.=Volumul retenției(10x6m3); S.rez.=Suprafața rezervorului (km2);
Lc=Lungime coronament; PIF= Anul punerii în funcțiune.